sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Peronul “Melancolie”


Incepuse sa ploua marunt, iar dincolo de calea ferata se ridicase un fel de abur , starnit parca de respiratia astmatica a pamantului in prag de toamna ...
Peronul ud avea culoarea granitului, iar de pe liniile murdare de pacura, picurii se rostogoleau pe traversele slinoase ca niste margele sidefii zvarlite in cenusa ...
Panza norilor parea o uriasa cupola ancorata pe acoperisul garii de plopii zgribuliti care o inconjurau...
Priveam, nerabdatoare si asteptam trenul ... Cu iuteala fulgerului, mi-am amintit de vremea cand eram trei ... Mi-am dat seama ca acum, eram doar doua din acele trei fetite, dar cu multi alti prieteni pe langa ! Am luat-o de mana si am urcat in tren.
Cate amintiri cu trei fetite las in urma mea ... Ajungand cu amintirile pana aici, ma rasucesc spre geam si privesc in negura noptii ... Restul, dormeau ... Le auzeam respiratia calma, si am inchis ochii ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu